Istoria gradinaritului in spatiul nipon se pierde in negura timpului. Inca din antichitate gustul pentru frumos a fost imbinat cu spiritul practic a caror interpretare artistica a imprimat o gandire eclectica a gradinii. Mai tarziu, chiar de la primele manifestari religioase sustinatoare si ale scolile filosofice, linistea oferita de astfel de amenajari a mentinut viu interesul pentru aceasta forma de arta. Concepte filosofice si religioase, interpretari ale acestora dar si intelegeri ale elementelor naturii au cunoscut o exprimare arhitecturala extrem de elaborata. Acestea, pe de o parte contrasteaza cu spiritul razboinic relevat de-a lungul timpului, iar pe de alta parte consituie o prelungire a naturii meditative a acestei natii. Intelegerea acestor constructii necesita achizitii serioase in ceea ce priveste cultura locuitorilor tarii soarelui rasare.

Gradini traditionale

In principiu, gradinile japoneze sunt de o puritate desavarsita a exprimarii, contopirea elementelor care sustin si creaza natura fiind desavarsita. Echilibrul formelor a fost atins in urma mai multor decade de gandire dar si a exprimarii stilizate desavarsite a spiritului practic. Cele cinci tipuri de gradini sunt: gradina iaz, gradina uscata, gradina de ceai, gradina de plimbare si gradina din curte. Dupa cum am mai spus, fiecare tip de gradina are o istorie, o intelegere profunda si o apreciere a temei dar si o prezenta activa a elementelor naturale precum apa, lemnul, piatra, focul si fierul. Aceste adevarate lacase de relaxare si destindere au fost construite de-a lungul istoriei adesea sinuoase de clasa nobiliara, de razboinici sau de calugarii cultelor religioase.

Gradini moderne

Chiar daca timpul primelor doua categorii de “constructori” a trecut iar ultima s-a retras intre zidurile protectoare ale propriilor manastiri, splendidele gradini au ramas, ele fiind aproape venerate de contemporani. Constructia gradinilor japoneze in timpurile moderne a fost preluata de universitati, institutiile guvernamentale sau bancare dar si de industriasi. Ahitectii noilor gradini sunt absolventii de arhitectura sau de peisagistica ale caror idei novatoare au adus un spirit nou acestor locuri deosebite. De la vechile generatii s-au pastrat totusi rigoarea formelor si imbinarea artistica a elementelor principale. Chiar daca in subconstientul contemporanilor este inca puternic spiritul vechi, exprimarea actuala este bazata pe modernism si, nu de putine ori, pe note futuriste.

O gradina japoneza la tine acasa

Importul de forme nu este cel mai greu lucru atunci cand se doreste transplantarea unei gradini japoneze in alt spatiu si intr-o alta cultura. Pentru intregirea conceptului este nevoie de timp, este nevoie de cunoastere a culturii si istoriei nipone dar si de o intelegere a principiilor care stau la baza contructiei de gradini in stil si spirit japonez. Simbolistica este complexa dar odata inteleasa confera spatiului un alt inteles. Materialele pot fi aduse sau, la fel de bine, pot fi folosite si cele locale. Daca designerii peisagisti moderni au intinat spiritul folosind materiale precum betonul sau sticla, la nivelul unei gradini particulare astfel de “extravagante” pot fi evitate. La fel de bine pot fi introduse si cateva interpretari personale, interpretari care totusi sa nu influenteze decisiv ideea de baza. De exemplu, nisipul alb cu o anumita granulatie poate fi inlopcuit cu pietris fin daca proiectul vizeaza o gradina arida. La fel de bine podul de lemn si cursul de apa pot fi si ele inlocuite de un rau in miniatura si de o banca.

gradina japoneza

Constructiile inconjuratoare

Spiritul gradinii japoneze poate fi vazut si doar din perspectiva echilibrului si a armoniei. O astfel de interpretare implica nu doar gradina in sine ci si constructiile care o inconjoara sau care se gasesc in interiorul ei. Chiar daca nu este necesara reconstruirea casei de locuit pentru a se armoniza cu gradina, un exmplu extrem, este de ajuns ca macar latura dinspre gradina sa sufere cateva mici schimbari. In spiritul aceleiasi idei, ar fi de neconceput prezenta unui pavilion in stil englezesc in locul unei case a ceaiului.

Frumusetea unei gradini japoneze duce cu gandul la delicatetea florii de cires sau la maretia muntelui Fuji. Granita dintre bunul gust si kitsch de multe ori este atat de firava incat o banala piatra sau chiar un arbust asezat acolo unde nu ii este locul pot strica o intentie laudabila.